Al doilea dus rece (iulie 26, 2016)

Am intrat mai repede in apa curgand suvoi de la dusul agatat pe perete.

Am ezitat putin, pentru ca era rece, dar un pas inainte si a fost OK. Mi se pare mai dificil sa las apa sa curga pe parti, ma adaptez mai usor la apa care imi curge in fata sau in spate. Din nou m-am spalat cu sampon si gel, pe tot corpul.

Am inceput sa urlu, dar am incercat sa imi estompez sunetele, pentru ca astazi plec la serviciu (fac munca de teren, lucrez in zone izolate) si acolo o sa lucrez impreuna cu alti oameni. Cand am simtit contactul cu apa rece si m-am crispat si fizic, si psihic, pentru cateva momente bune.

In total a durat cam 8-9 minute. A fost mai usor ca ieri. Nu am mai tremurat la fel de mult si apa mi s-a parut putin mai suportabila. Pielea era de un rosu pal prin unele zone de la temperatura relativ scazuta a apei.

Ce se intampla cand incep sa ma obisnuiesc cu aceste dusuri reci? O sa isi mai atinga scopul cand o sa devina ceva banal? Daca o sa devina ceva banal, inca nu stiu.

Leave a comment